A bit of random for those who are disapointed of me posting just a page of my jurnal:
*Strong desire of the best, running cherish to the est, u r coming to the sky?
Sorry, but u have to die!
And they singing for the blood, as at me they like to bluff
But their eyes r like in pain, and they moving with the chain
They r running too me, even if their minds dont see
Their sick body oh it feels it, trying carefree to submis it
But the hypnose is the drug, and a mind dont like to shrug...
*They say is amazing… impossible. When It comes to my capability of circling around random words for hours, and still keeping the attention of a room full of ppl. When just by writing a phrase makes them ask ,,what’s the book?” cuz they want to read it too. When a picture of me looks too sexy for a ,,nerd” , when I get drunk and instead of having sex with them I start a petition for something like ,,dogs rights” . when he take me to meet his parents, and his parents after a conversation whisper him ,,I thought I told u to don’t date ur teacher”.
*What,, u shuld be ashamed of urself, u want power, u want power but AFRAID TO GET IT? Letting your eyes watch the ground while ur tears refuse to flow down!!! This isn’t u, this isn’t supposed to be u, wake up, u are not allowed to be scared, u don’t have of what to be scared, what can happen? U r not allowed to die, u wont die no matter what, because there is no time for u to die, open ur damn eyes and forget the stupid fear u feel, take the risk of actually tryng to become the monster ur ment to be.
Azi mi-am facut un plan, cu tot ce am de gand sa fac pana in iunie, zi cu zi. Cred ca sunt bolnava... mintal, cred ca am OCD... sau ceva de genul.... Mintea mea ma impinge sa fac tot felul de lucruri fara rost, simt nevoia sa aranjez, sa fac curat, simt fantome sau lucruri in jurul meu, ma sperii foarte repede... dar, atentie... NU le fac... nu fac acele lucruri... cel putin, pana acum am incercat sa nu le fac, sa nu ordonez totul, constiinta mea incearca din rasputeri sa lupte cu boala, astfel incat pana acum (cred ca asta tine de cam un an) faceam exact inversul a cea ce simteam nevoia! Exceptie face a ma inchina si zice multumesc de fiecare data cand trec pe langa o biserica (iar eu nu m-am spovedit decat de doua ori in viata), curat farfuria si o spal FOARTE bine, dau drumu la cada inainte sa fac baie daca nu imi place ce culoare are apa CARE DEJA E GATA ADUNATA, am grija ca cea ce scriu sa fie aproape perfect corect, aliniez cuvintele... cand am facut planul am numarat aproape fiecare numar de zile de cate 2 ori sa nu sar vreo una... adica, lupt... sa nu fac ceea ce simt nevoia sa fac, dar, las chestia asta sa ma controleze cand vine vorba de ceva ce poate mi-ar face bine.... Azi am decis sa ii dau drumul, sa o las sa faca TOT (de aceea am facut acel plan). De maine voi trece la extrem, o voi lasa sa ma controleze total (sper totusi sa nu ajung sa si vad fantome ca inebunesc de tot). De asemenea am observat ca imi pierd concentrarea foarte repede... si nu pot gandi.... desi stiu ca eu POT mai mult de atat, stiu ca sunt foarte desteapta, nu ma pot concetra..... Memoria mea vizuala e la pamant, nu mai sunt capabila sa imi amintesc chipul unei persoane de un an si ceva, pur si simplu uit cum arata (nu la modul extrem, adica imi amintesc ca e gras blond si cu ochelari de exemplu, dar nimic mai mult) daca nu vad acea persoana de cel putin 3ori!!! Si stiu ca pot mai mult... am in capul meu atatea idei, pot gandi atat de departe, pot face atatea planuri, pot scrie atatea lucruri, invat asa de repede (daca reusesc sa imi pastrez concentrarea pe o pagina o invat in 15minute)... SI totusi... nu pot mai mult de atat.... Am pierdut o saptamana ascultand Artemis Fowl audio-book si comandand mancare fast-food desi aveam frigiderul plin, de ce? pentru ca simteam ca e rau daca ma voi ridica, daca voi face ceva, simteam ca e rau pentru mine daca adun scamele de pe jos in timp ce ascult.... Si doar am stat acolo.... pana m-am gandit ieri.... Ca poate e ceva psihic... adevarul e ca stiu ca e ceva in neregula cu mine, fie ca e o trauma din copilarie datorita parintilor si colegilor, fie fobia mea de intuneric... astea stiu sigur ca exista, dar acum... ocd? nu sunt sigura... nu cred ca vreau sa fiu sigura... Am banuit ca am ceva de mult timp... de cam 2 ani de fapt... dar mereu am crezut ca imi face bine!!! si inca cred... de fapt... voi incerca sa FOLOSESC OCD-ul ca pe un avantaj(daca chiar exista), voi testa.... si vom vedea.... UHHH simt nevoia ciudata sa ma intorc la randul anterior ca nu imi place cum suna!!! simt ca daca nu o fac morrr!!! simt ca e foarte important!!! desi e doar o paranteza!!! E atat de enervat... ca si cum cineva ma ameninta ca daca nu sunt perfect, am sa mor.... vai ce urat suna... am sa mor... nu o sa mor... voi strica echilibrul vieti, asa, voi folosi acest termen (simt nevoia sa ma intorc sa mai adaug un ,,i" la acel vieti acum). De cate ori am scris pe acest blog, de cate ori m-am abtinut sa nu editez fiecare cuvant... cedam o data... editam o greseala, a doua zi, mai citeam inca odata tot blogul... o editam si pe aia... Am noroc ca sunt cam la pamant cu ortografia de ceva vreme, si nici nu mai sunt sigura daca unele ,,greseli" ce le vad si sunt tentata sa le editez chiar sunt ,,greseli" asa ca, scuzati-ma... nu sunt in apele mele... Le voi edita cand imi amintesc regulile.. OH da... am uitat sa va zic de vise... am foarte multe Deja-vu-uri, din vise, ma trezesc ca mici replici din vise chiar se intampla (vad un anumit tablou, deschid o usa, manac ceva anume) mi sa intamplat de craciun cand si-a deschis mama cadoul... am vazut privelistea exact din unghiul in care am visato... Mi se intampla asta din totdeauna, nu imi amintesc cand a inceput, mereu am avut astfel de deja-vu, astfel incat, cand am visat-o pe sormea inecata, pe tata calcat de masina, un baietel blond caruia i-am gasit cadavru sub o teava etc, mi-a fost frica sa nu devina un deja-vu in real... Asa ca am venit cu o teorie acum vreo luna: cand am un deja-vu inseamna ca sunt pe drumul cel bun in viata, dumnezeu(sau oricine ca nu sunt sigura ca ma incadrez in vreo religie) imi aminteste, astfel spunand ca sunt pe drumul cel bun daca asta sa intamplat, dandu-mi vise bune ma indruma, daca fac alegerea buna acel lucru se va intampla, cosmarurile ma avertizeaza, daca nu iau decizia buna, acel lucru se va intampla... Sincer nu imi amintesc sa am vreun deja-vu dintr-un cosmar... desi mi s-a intamplat odata cand m-am taiat feliind paine, dar nu imi amintesc sa fi avut vreun vis despre asta, si daca am avut nu prea se numeste cosmar, degetul e inca intreg. Deci cam asta e... nu vam spus niciodata (de fapt nu am spus nimanui) pentru credeam ca e vreun dar... vreo premonitie, mereu am crezut ca daca voi spune cuiva vor inceta... sa vedem... v-am spus voua... o sa anunt daca inceteaza... Acum va spun pentru ca mi-a intrat in cap ca e posibil sa fie de la vreo boala... OMG!!! poate am vreo tumoara sau ceva de genul... bleah, gata, saptamana viitoare ma duc si imi fac toate analizele... Nu stiu ce e cu mine, dar acum, ca am reusit cam tot ce mi-am planuit pana acum in viata, si a venit momentul sa iau decizii pentru mai departe, chiar nu vreau sa fiu sub controlul vreunei boli sau... uhh nici nu vreau sa ma gandesc!!! Daca chiar am vreo tumoare sau ceva, jur(nu nu jur dar simt nevoia sa scriu asta nu stiu de ce) ca nu voi mai vorbi cu tatal meu niciodata... deoarece el era cel ce ma lovea doar in cap... cu pumni... de la 10ani. Vai nu am mai scris asa ceva pe blog decand eram in mijlocul adolescentei si aveam depresii... scuze guys... nimic artistic azi, doar o pagina din jurnalul meu... chiar vreau ca voi sa cititi asta... imi puteti da pareri, opinii...simt nevoia sa vorbesc cu cineva despre lucrurile astea, ca altfel voi inebuni... Thanks god pentru auto-gramatical, ma apuc sa corectez apoi postez. Multumesc celor care au citit pana la ultimele randuri! <3







